Petrișor Peiu susține că atitudinea șefului statului nu s-a schimbat și că inițiativa privind suspendarea va fi dusă mai departe. Cu alte cuvinte, proiectul este viu, respiră și probabil are deja propriul lui scaun prin Parlament.
Reprezentantul AUR spune că au existat discuții și cu parlamentari din alte partide. Cine sunt aceștia, câți sunt și cât de tare își doresc să transforme discuția în semnătură rămâne, deocamdată, în zona aceea misterioasă a politicii românești în care „am vorbit cu mai mulți” poate însemna aproape orice.
În declarația citată nu apare însă o listă completă de semnături și nici un calendar oficial al procedurii. Avem, așadar, intenție, discuții și determinare. Mai lipsesc doar câteva detalii administrative minore, precum pașii necesari pentru ca suspendarea chiar să se întâmple.
Și aceștia nu sunt tocmai puțini.
Suspendarea președintelui presupune parcurgerea mai multor etape constituționale: strângerea susținerii parlamentare necesare, consultarea Curții Constituționale și, ulterior, votul Parlamentului. Democrația are prostul obicei de a cere proceduri chiar și atunci când politicienii ar prefera să treacă direct la conferința de presă.
Până când aceste etape vor fi parcurse, anunțul AUR rămâne ceea ce este în prezent: o inițiativă politică, nu o suspendare decisă.
Iar dacă procedura ar ajunge efectiv la suspendarea președintelui, povestea nu s-ar termina acolo. Ar urma referendumul, momentul în care cetățenii ar fi invitați să intre și ei în această producție politică.
Așadar, până una-alta, președintele rămâne la Cotroceni, Parlamentul rămâne în Parlament, iar suspendarea se află în locul atât de îndrăgit de politica românească: la stadiul de „se lucrează”.